Misiunea ARCA

Pentru cine nu s-a uitat la TV, sau nu a citit zecile de articole din presa scrisa, misiunea ARCA este unul dintre cele mai ambitioase proiecte romanesti din ultimii 20 de ani sau mai bine. Visul inginerului de aeronautica Dumitru Popescu de a trimite un om in spatiu a  depasit stadiul de utopie si a inceput sa se materializeze din 2003 prin experimente de a construi  si lansa o racheta cu tehnologie si materiale romanesti.
Anul acesta, evenimentul despre care presa a facut ceva vilva, a fost lansarea unei rachete de la peste 10000 m cu ajutorul unui balon solar. Evenimentul s-a produs in ziua de 14 noiembrie,. undeva pe Marea Neagra, cu sprijinul Marinei Militare.
Ce se stie mai putin este ca clubul CSTA Suceava a asigurat partea de monitorizare, telemetrie si comenzile electronice misiunii. Si pentru ca toata operatiunea a fost un eveniment pe care majoritatea celor care au participat  n-o sa-l uite prea curind,  o sa incerc sa-l descriu “din interior”.

Joi 11 noiembrie, ora 21.
 3 persoane supraincarcate cu bagaje din care se vad iesind diverse tevi se urca in trenul de Constanta. Am reusit sa le plasam la “mansarda” asa ca putem rasufla usurati, eventual un pui de somn. Ca-n tren…
Vineri 12, ora 7.
Gara Constanta, apare masina “de serviciu”,  indesam echipamentele si directia port. Bariera la intrarea in portul civil, la fel la cel militar. Formalitati. Ne imbarcam si fuga la masa. Popota ofiterilor de pe vas tine loc de sala de sedinta si alte evenimente asa ca urmeaza instruirea. Ne lasam bagajele, in cabina, admiram putin pesisajul si la treaba. Adica gasirea locul optim de instalare a antenelor ( 3 care s-au facut 4) treaba nu prea usoara pentru ca puntea superiara a navei e plina de antene, de la verticale de toate lungimile, dipoli si cam 4 feluri de radar . Abia acum imi dau seama pe ce m-am urcat. Nava Constanta e ceva mai lunga ca un teren de fotbal si ceva mai inalta decit un bloc cu 4 etaje(fara sa socot partea de sub apa). Pina la urma, dupa consultari cu ofiterul de cart  responsabil de statia radio reusesc sa le fixez si urmeaza instalarea statiilor si calculatoarelor. La o intrebare referitoare la radar, daca li s-a intimplat sa perturbe, iar raspunsul a fost : “Testam pe drum si daca sint probleme, cind ajungem le opresc pe toate”. De altfel toate cererile mele de acest fel au avut acelasi fel de raspunsuri.
Intre timp apar intariri , adica Stefan (YO4NAT)  asa ca ne pregatim pentru sedinta cu echipa, stabilirea programului si restul. Iesirea in larg e preconizata undeva la ora 2 AM asa ca asteptam sa vedem ce ne rezerva marea.
Vineri 13, 5AM                                                            
Trezit, mincat si la treaba. Adica testat echipamentele, facut probe de emisie-receptie(se pare ca radarele nu perturba). Fiecare cu treaba lui, militarii la programul obisnuit, cei de la ARCA cu ultimele pregatiri, noi cu ale noastre. Totul functioneaza ca o masinarie care isi face treaba fara sa “scirtiie”
Deoarece balonul solar trebuie desfasurat si umflat pe apa, conditiile meteo trebuie sa fie favorabile- vint redus si valuri cit mai mici, sau mare de grad 0 cum zic marinarii. Se asteapta cu nerabdare rapoartele meteo, si desi marea este destul de linistita (dar nu complet si asta ii face pe unii mai palizi ca de obicei) si este mai intelept sa se amine lansarea cu o zi. Asa ca nu ne ramine decit sa ne facem de lucru de timpul liber, citeva QSO –uri in 2m/70cm. Seara o ultima sedinta in care se revizuieste ce are fiecare de facut.
Simbata 14
Aceeasi ora, mincat si fuga pe punte. Marea e “placinta”, se vad citiva nori. Asteptam rasaritul soarelui, toata lumea cu ochii pe cer. Se pare ca va fi soare, asa ca se da semnalul de start. Se decupleaza bateriile de la incarcat, se pornesc echipamentele electronice de pe capsule, se inchid si etanseaza, dupa care incepe lansarea la apa. Balonul fiind cel mai mare si in acelasi timp fragil (300 m lungime) il coborim peste bord pe portiuni, echipati cu manusi de chirurgicale, in timp ce o barca gonflabila il trage de un capat ca sa se indeparteze de nava. Dupa ce balonul e la o distanta sigura incepe lansarea celorlalte echipamentecu macaraua de pe nava: lestul, capsula balonului si cele 3 trepte. Desi marea e calma, exista curenti care pun dificultati asa ca operatia implica diverse manevre ale barcilor pentru a evita incurcarea diverselori cabluri. Trebuie sa remarc indeminarea militarilor la astfel de operatiuni ( am vazut o barca gonflabila mergind in lateral) Una peste alta, desfasurarea de forte si echipamente este impresionanta.
Dupa terminarea lansarii la apa incepe operatia de umplere a balonului. Adica fregata Venus, ceva mai mica decit Constanta si dotata cu o baterie de ventilatoare se conecteaza la un ombilic din cei doi ai balonului prevazuti pentru umflare. Iarasi manevre, iarasi eforturi din cauza curentilor care plimba sarpele urias de plastic haotic prin apa. Dupa citeva tentative si manevre de pozitionare ca sa nu ajunga balonul sub Venus incepe umplerea. Aranjamentul se pare ca nu e optim asa ca se schimba ombilicul, si iar manevre, iarasi Venus facind cercuri in jurul zonei de lucru ca sa se pozitioneze. Una din barcile gonflabile fiind blocate cu mentinerea pe pozitie a treptelor rachetei, au ramas 2 sa se ocupe de manevrarea balonului. In acest timp cei ramasi pe Constanta nu pot decit sa priveasca de pe punte manevrele celor din barci si sa asculte la radio ce se intimpla la fata locului.
Si nu la foarte mult timp s-a intimplat. Planul era ca balonul sa fie umflat pe segmente. Desi a fost coborit relativ drept, pe mare balonul s-a rasucit, 2 segmente s-au torsionat intre ele, facind imposibil accesul aerului in segmentul urmator. Ce a urmat a fost un efort urias al celor de la fata locului, contacte si negocieri cu cei de autoritatea aeronautica  pentru decalarea intervalului de restricitie aeriana, in timp ce restul nu pot decit sa asiste neputinciosi. O operatie care era planificata sa dureze 45 de minute a tinut 4 ore, si ne-a dat peste cap toate planurile. In acest timp echipamentele electronice de monitorizare au functionat non stop, transmitind din pacate aceeasi pozitie. Si tot in acest timp bateriile prevazute pentru o misiune de 5 ore se apropiau periculos de limita, timerele setate sa anuleze totul dupa 7 ore se apropiau de termen, iar soarele se apropia de apus, reducind timpul de umplere al balonului. Dimensiunile balonului faceau eforturile celor din barci aproape imposibile. Si cind s-a reusit intr-un final sa se elibereze balonul, timpul ramas nu era suficient pentru finalizarea misiunii .
Nu mai raminea decit sa se dea comanda de anulare, recuperarea echipamentelor, (inclusive balonul care a trebuit adus la bord plin de apa si care a necesitat citeva ore si o echipa de oameni uzi leoarca).
Si asta a fost tot. Unii i-au laudat, altii i-au hulit, multi si-au dat cu parerea despre ce si cum trebuia facut. Insa doar cei care au fost acolo stiu cit s-a muncit, cit s-au straduit cei din echipa sa realizeze visul de a trimite o racheta romaneasca in spatiu.
Sint destui cei care au avut citeva zile pline de la plecarea pe mare si pina la intoarcere. Pot doar sa-i mentionez pe radioamatorii care s-au ocupat de “controlul misiunii” respective partea electronica:
Cezar YO8TLC, Artimon YO8SCV, Radu YO3GWP, Stefan YO4NAT,  Mihai YO6BCV
                                                                            
                                                                  Radu Georgescu YO3GWP
                                                                        C.S.T.A. Suceava
WWW.RadioclubSuceava.RO - Pagina radioclubului C.S.T.A. Suceava
Home | Despre noi | Sport | Tehnica | Serviciu public | Contact | Diverse

C.S.T.A. Suceava Radioclubul YO8KGA - C.S.T.A. Suceava